Ura!

A¿ fi trebuit s¿ m¿ opresc ceva mai înainte, cînd mai erau ceva momente de splendoare în pic¿turi de soare cu flori de tei plutind c¿lare pe boare. Nu am reu¿it, se scuz¿ umanul din mine ¿i î¿i d¿ cu un ciocan de burete în cap. Adic¿ nu doare dar este sincer, umanul.Pesemne mai sem¿n ici-colo un ciob de cuvînt, o ächie, o ¿and¿r¿... dar am s¿ m¿ opresc odat¿. Sigur. Atuncea cînd... am s¿ m¿ opresc. Nici un moment înainte. M¿ scuz. Eu, de data asta.